Doar Eu

Ascultă cum tac şi cum plâng,
Cum izbesc hotarul obosit de vânturi--
mă doare gandul că mă frâng
în sfere de orgii şi pământuri.

Am strâns şi stele şi surâs de lună
am strâns seminţe albe, am făcut altoi
un somn am vrut, un somn ce-adună
Tristeţea lumii, toată într-un sloi.

Încet topindu-l, să mă mir târziu
C-am visat puţin şi că-s bătrână
şi ostenită deodată de pustiu
să vreau linişte-o stăpână.