As simple as that. Mi-am stins ultima ţigară după ce am terminat de citit cartea lui Allen Carr "În sfârşit nefumător".
Voiam de mult să mă las de fumat dar nu am avut, până acum, foiţa cu instrucţiunile necesare. Era rătăcită undeva in colţul minţii.
Cei interesaţi de carte o pot descărca de aici.
Nu am înţeles niciodată de ce fumam. Nu mi-a plăcut nici gustul, nici mirosul şi nici faptul că aruncam, cu regularitate, o suma frumuşică de bani... pe fereastră. Adiclea... am realizat că nu am absolut nici un motiv să fumez...fumatul nu mă calmează ci dimpotrivă mă stresează.
Ţigările mă stresau în mod constant ...noaptea când mi-era frică să nu rămân fără...în tren când fumam pe ascuns suportând mirosul îngrozitor din toaletele împuţite ale C.F.R-ului, atunci când m-am întâlnit în autobuz cu profa mea preferata iar ea mirosea a măr şi a flori şi a tot ce-i mai frumos intr-o casă iar EU? eu miroseam a scrumieră... mi-au răpit timpul pe care puteam să-l petrec cu verişoara mea... Ţigările...nu le-am suportat niciodată...mă simţeam jenată să fumez de faţă cu "oamenii mari", din cauza fumatului mă simţeam impuţită şi mai mult ca sigur şi eram...Nu le-am suportat niciodată deşi mi-am obligat corpul să asimileze acel fum împuţit pentru o perioadă destul de lungă...
Mă credeam o fiinţă cu voinţă proprie şi totuşi am lăsat nicotina să-mi conducă viaţa atâta timp. Probabil o să credeţi că exagerez, că folosesc stereotipuri, cuvinte mari...bla bla . Nu exagerez...am evitat sa ies cu tatăl meu la o terasă doar pentru că ştiam că nu voi fuma, am rărit vizitele pe la teatru din aceleaşi motive, de multe ori am ieşit cu coada între picioare din localuri pe care mi-ar fi plăcut să le încerc, am fost in stare să suport un ger cumplit doar pentru a trage un fum ...etc.
Ce m-a frapat... a fost rapiditatea cu care am dat uitării suferinţele de acum doi ani. Am avut o criză de rinichi îngrozitoare si mi-aduc aminte că in fiecare zi, timp de o săptămână, mă rugam Domnului să mă scape de dureri şi-mi juram mie insămi că voi avea mai multă grijă de sănătatea mea. Am băut ceaiuri mai multe, e adevărat, dar nici prin gând nu mi-a trecut să mă las de fumat. Fumatul nu provoacă dureri de rinichi, dar provoacă cancer si multe alte boli care imi inchipui că sunt de mii de ori mai dureroase decat o criză. Aşa că m-am hotărât să nu-mi mai bat joc de mine însămi.
Nu e deloc aşa greu cum îmi imaginam. Nu-ţi trebuie voinţă, bomboane sau cine ştie ce gume cu nicotină...ci doar să termini cartea lui Allen Carr. Omul nu e cine ştie ce geniu nu te aştepta să îţi dezvăluie cine ştie ce secrete descoperită numai de el, nu te aştepta să-ţi repete ceea ce deja ştii din reclame(Tutunul dauneaza grav sănătăţii...calităţii spermei sau copiilor) nu te aştepta la nimic... citeşte cartea cu o minte deschisă.
Tuturor celor care vor să se lase de fumat le recomand sa citească metoda lui Allen Carr şi neapărat să termine cartea. Vă doresc tuturor ca la sfârşitul cărţii să deveniţi nefumători.
joi, octombrie 23, 2008
Ieri am fumat ultima ţigară...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
uite ma ca traieste, draga mea corpus, eu m-am lasat din propria initiativa de fumat, am trecut de sevraj, si am depasit momentele grele. Si asta pentru ca am vrut sa-mi demonstrez ca pot. Acum dupa cum bine stii fumez. Si asta pentru ca imi place. Imi place mirosul de tigare, imi place fumul, care iese din mine, imi place totul. Daca vreau de maine sau chiar dupa ce voi termina acest comment de scris ma voi lasa de fumat...si nu-mi trebuie nici o carte pentru asta...
Te felicit din toata inima, pentru ca mie una mi-a fost greu. Sa fiu sincera fara carte nu as fi reusit. Nu mai vreau sa fumez pentru ca ador mirosul meu de acum...si sincer am inceput sa ador stralucirea tenului meu:))
Trimiteți un comentariu