De nervi, draci si sictir

Trebuie, dar trebuie sa spun ceva si eu. Aproape 6 ani de cand am drept de vot am reusit sa traiesc fara politica atunci cand am vrut. Acum in al 6-lea an se pare ca nu se mai poate, pt ca USL are o campanie atat de frecatoare de creieri si atat de violenta incat ma obliga sa-i constientizez, chiar si fara TV si fara abonari la site-uri de stiri, nu numai prin statusuri ci si prin flyere in Unirii,site-uri de divertisment, fiecare pom din frumoasa curte dintre blocuri, sugarii zambesc stramb si ma trimit la referendum, etc. S-atunci ma intreb de unde rahat au astia atat de multi bani de campanie??S-au platit oameni, gazduiri de site-uri, reclame in toate mediile de socializare, pana si in locul unde arunc gunoiul e pus un indemn care-mi vinde aceeasi curva  uzata de toti, dar in alte culori.  Nu sunt pro Basescu, nu-s anti Ponta si nici Dan Diaconescu nu ma plateste,iar pe nevasta lu' Crin n-o regulez, dar in general vreau sa am dreptul sa ma doara in cur de politica, vreau sa pot alege daca sa aflu ceva despre  niste idioti care se spurca intre ei sau nu (personal prefer sa ma scobesc in nas decat sa-i vad pe astia cum borasc a diaree).
    Nu zic ca nu o sa ma intereseze niciodata vreun partid politic, dar astea 2 de se bat cel mai tare pe cascaval acum (USL & PD-L) nu-s formate din altceva decat  din niste ciocoi, scursuri, in care a ramas adanc impregnat comunismul, incapabili sa se scuture fara mila de paduchii societatii. Ce ma sperie cel mai tare e ca in USL is multi si au tendinta de a deveni si mai multi, is violenti si spanzura pe capete daca lumea nu se duce la vot. Nici macar nu incearca sa se ascunda, se fac amenintari cu pierderea slujbei pe fata daca nu ai rahatul de stampila pe spatele buletinului (nu e cazul meu, ca mie imi vin banii din tari straine...dar), oamenii se caca la propriu pe ei de frica si se gandesc ca vine Armagedonul iar ei reprezinta campul de lupta, care, indiferent de cine castiga, ramane cu urme de bocanci si balti de sange. Amenintari de genul a facut si PDL-ul la vremea lor, dar parca mai cu teama, se soptea, se zvonea, nu a indraznit nimeni sa-ti spuna direct in fata ca "te fute in cur" daca nu le .... Revenind la USL, nu votez pentru ca realizez ca pe ei ii doare in supapa de votul meu, ca ei stiu ca numeric is puternici si singurul lucru care imi mai da o speranta ca astia nu o sa-mi puna bocancul in gat, si nu o sa ma oblige si pe mine in viitorul apropiat sa merg la vot, e ca lor sa nu le iasa schema, iar la referendum sa fie sub 50%+1! Iar daca lor totusi le iese schema, cine ii mai opreste? Nu trebuie sa ajungem in situatia in care sa se ceara eroi asemeni celor de la Termopile si nici nu as vrea sa decida un vierme daca eu vreau sa am viziuni politice sau nu. Am draci mari si negri pe USL pt ca pana acum nimeni nu a indraznit sa ma invadeze politic asa cum au facut-o ei. Sa va ia Muma Padurii pe toti, dar sper ca USL sa-si ia una in bot mai adanc decat toti la un loc si asta doar pentru ca mi-a aparut sloganul lor idiot in fata chiar si in timp ce cautam un film porno. Ma mir ca inca nu mi-a iesit Ponta din WC sa ma indemne sa merg la vot.

    Nu va lasati fraieriti ca vor doar sa votati, ca ii intereseaza parerea voastra, vor doar sa indeplineasca numarul de votanti necesar ca referendum-ul sa fie legit.

    Cu speranta ca este prima si ultima data cand ceva legat de politica imi invadeaza spatiul personal... va spun ca Duminica se anunta cod galben si ar fi nasol sa va riscati viata pt nimic.

Lăsaţi promoţiile să vină la mine

Omul reducerilor. Ăla-s eu, omul (contrazicând-o pe bunica cum că OM e numai bărbatul). Nu te calc pe cap la coadă la lapte, nu stau cu urechea lângă supermarket să prind cele mai tari oferte, nu merg înainte cu 7 ore la deschiderea unui magazin doar să îmi iau un Kil în plus de orez. Eu sunt un fel de mamă a promoţiilor, vin ele la mine. Pe principiul lăsaţi promoţiile să vină la mine, am să dezbat câteva oferte care m-au ademenit de pe Zumzi şi Fundeal.
În primul rând tre’ să spun că eu-s mai paranoică din fire, n-am încredere în oricine (mai ales de când nu Oricine şi-a bătut joc de bănuţu’ şi rispectu’ meu) şi greu, dar greu mă risc pe banii mei. Ghidată de principul celor de la “Con Artists”—Dacă ceva sună prea bine pentru a fi adevărat, probabil nu e.”—mă uitam la reducerile Zumzi / Fundeal chiorâş. A venit şi ziua când am zis să mă risc.

Primul produs trebuia să fie neapărat ceva ce promitea că o sa arăţi mai slabă cu mii de kilograme numa’ dacă tragi nuş ce chilot de aviator peste tine. Aşa că am purces la a cumpăra Chilotul minune pe numele său “Corset revoluţionar de slăbit Slim N Lift”(de acum înainte ne vom referi la dânsul cu apelativul Chilotul). Chilotul în sine era de la ceva teleshopping şi l-am luat cu 26 de lei, un preţ Sexos, ţinând cont că la TV era peste 100 lei. Chilot ajuns la mine, eu probat chilot, eu fericită. Chilotul strângea slănurile destul de bine (nu te slăbea instant cu 100 de kg, dar era destul de bun), te lasă să respiri (spre deosebire de alţi chiloţi de slănuri), nu se vedea pe sub hainili lichite de corp.
Experienţă : PREAFERICITĂ
Dealer: Fundeal

Al doilea produs încercat de mine a fost abonamentul minune la dentist, pentru 2 persoane, la un preţ minune de 50 lei, cu senzaţionale plombe, detartraje super ultra sonice şi periaje profesionale…ce mai, tot tacâmul. La asta mă aşteptam să-mi iau aşa un şut in cur de să mă izbesc de toţi pereţii… parcă prea suna din vise, dar surpriză. Am mers la nenea doctor Petrean Cosmin, cu inima cât un purice şi incredere 0. Şi nenea ne-a luat de mână şi ne-a pus să ne căscăm gurile la ‘mnealui şi mie mi-era ruşine că mama m-a învăţat că nu-i frumos să scoţi limba… Am trecut uşor peste partea asta că nenea Doctoru’ s-o uitat la noi în gură şi ne-a povestit frumos ce probleme avem, ne-a făcut şi poze pe loc (cu un aparat extraterestru), colorate numa’ să vedem şi noi ce avem sau nu în gură. Mi-a curăţat şi plombat frumos o carie, poate prea frumos (acum nici nu ştiu cum să recunosc plomba să mă dau mare la alţii). Are şi un concept tare şmecher de preţ unic orice manoperă şi îţi explică de la început cam câţi lei fioroşi tre’ să scoţi din buzunar. Mi-a plăcut extrem de mult, l-am ales ca dentistul meu pe vecie, chit că trebuie să îndur un drum de aprox. 1 oră până să ajung la el. Şi pentru că merită aici e site-ul lui http://www.pasteldent.ro.
Experienţă: MULTPREAFERICITĂ
Dealer: Fundeal

Al treilea produs minune a fost un cooler de laptop. “O măsuţă cooler de calitate superioară marca Intex “ de la http://www.pestoc.com. După cele doua experienţe mai mult decât bune am zis că l-am prins pe Dumnezeu de 2 chicioare şi-i dau lu’ “semnificativul celălalt al meu” o chestie faină şi ieftină de ziua Sfântului veşnic îndrăgostit. E, experienţa asta o fost o mare apă de ploaie. Am luat Coolerul cu 26 de lei (să nu aud “la preţul ăsta la ce mă aşteptam”, că bun contra exemplu e chestia de mai sus), am mai plătit 13 lei un curierat rapid. Coolerul nu avea firele izolate, răcea de puteai sa prăjeşti un ou pe laptop, iar curieratului rapid i-a trebuit o săptămână să-l aducă. Nu ştiu dacă a fost doar o întâmplare, dar nu aş recomanda nimănui produsele pe stoc şi nu mă mai risc a doua oară.
Experienţă: EMO
Dealer: Zumzi

O ultimă ofertă testată e o epilare de aia totală, pentru maimuţica din tine, la doar 19 lei. Promiteau că te scot la suprafaţă din tufişuri, că rup tot ce e buruiană pe tine, şi-ţi şi vopsesc sprâncenele. M-am dus cu inima iară cât un purice, că eu ies rar din casă şi, şi mai rar mă dezbrac pentru alte femei. Am intrat, am dat bineţe, mi-am scos şi basca, m-au servit cu un ceai şi au vorbit aşa de frumos că mi-am făcut cruce. Serviciul în sine a fost bun spre foarte bun, am mai găsit câte o buruiană mică, e adevărat, dar ochiul meu “distins” a trecut cu vederea. Au preţuri mici şi în general, nu numai la ofertă. Mă mai duc şi data viitoare pentru că nu bârfeau ca la uşa cortului alţi clienţi (da, eu una am mai întâlnit şi de astea), au vorbit frumos, dar nu linguşitor cât să te simţi obligat să laşi bacşiş de complezenţă, şi-au făcut treaba bine şi in timp bun, m-am simţit relaxată. Nu au site aşa că nu pot lăsa decât adresa: Str. Drubeta nr 88; Salon Cypa Studio Tel: 0727 884 413.
Experienta: PREAFERICITĂ
Dealer: Zumzi

Aşa ca de încheiere, eu aveam prostul obicei să las bacşiş doar pentru că aşa e frumos. Acum m-am făcut mai rea şi nu las bacşiş când serviciul mă nemulţumeşte sau când nu e nimic care să-mi placă în mod deosebit. Merg pe ideea că primeşte un salariu pentru treaba aia deja, iar bacşişul ar trebui să reprezinte cât de mulţumită sunt de serviciul prestat. Te simţi prost la început până te convingi că e normal să plateşti ce primeşti.
Mai am de testat o Escaladă Indoor şi un pachet de ingrijire corporală… dar astea am să le comentez, pentru mine dacă nu interesează pe nimeni altcineva, data viitoare.

………………………………..to be continued…………………………….

Stânga-dreapta

În piciorul stâng un adidas de la Patrol, cu talpă înaltă, tocit de vreme, dar lustruit cu sârguinţă. În piciorul drept un bocanc negru, de armată, lung până aproape de genunchi, cu multe şireturi şi catarame.

Cracul stâng este acoperit de un pantalon albastru, larg, simplu şi fără briz-brizuri, cu buzunare încăpătoare pe lateral şi în spate; în buzunarul din faţă, un pachet de ţigări full flavour şi o brichetă oarecare, ieftină, iar în cel din spate cheia de la casă; pantalonul este îndoit jos, la nivelul adidasului, dar rupt ici-colo pentru că îndoitura nu-l împiedică să fie târşit pe jos. Cracul drept e îmbrăcat de un blug de un negru puternic, fără decolorări, strâmt, dintr-un material "ascuţit", cu buzunarele lipite de piele, făcute din pânză şi fiind gata să se rupă în orice moment; în buzunarul din faţă, un Nokia 6234 negru şi un Airwaves strong; în cel din spate câteva hârtii de un leu şi multe monezi.

Tricoul este unul ciudat, pe jumătatea stângă atârnând cu nonşalanţă şi cu o mânecă largă, dublă faţă de mână, un material alb, subţire pe care scrie "rge". Pe jumătatea dreaptă un material negru, mai grosuţ un pic şi ceva mai strâns, dar nu sufocant pe care se poate citi "Bli". Hm, "Blirge"... curios...

De la gât uneori se lungesc două lanţuri: pe partea stângă sunt nişte zale argintii care se termină într-un "dog-tag" lucios, neinscripţionat, pe când pe partea dreaptă se poate distinge pe materialul negru al tricoului, un fir negru, de cauciuc de care e prinsă o sabie gotică din tinichea, roasă de timp.

Expresia feţei pare a fi normală la prima vedere, dar la o privire mai atentă se poate observa cum ochiul stâng pare fad, nepăsător şi gol, buza este dreaptă, pe când ochiul drept clocoteşte, aburind într-o furie înceţoşată, iar buza este încordată, puţin strâmbată în jos cu dezgust.

Părul este scurt şi sănătos în partea stângă şi lung şi uleios în partea dreaptă.

Uneori, părţile par să fie inegale şi alteori parcă se completează reciproc.

Salut, sunt Anima Exsanguis...

TimiShort

Din plictiseală sau doar pentru a-mi mai scoate hoitu' din casă am fost Joi (defect profesional) la TimiShort. Voia bună mi-a dispărut în cele 30 de minute de aşteptare şi, totuşi, m-am înarmat cu răbdare şi hotărârea de a vedea filmele din "Competiţia 2", chit că subtitrarile erau decalate sau nu se vedeau în totalitate.

Noapte Bună pe titlul său original "Bonne Nuit" de Valery Rosier m-a lăsat total fleoşc. Review-ul făcut de cei de la TimiShort mi s-a părut mult prea bun pentru shortul sec. Aş vrea să pot spune eu mai multe dar n-am reuşit să intru în atmosferă şi nici măcar să simt compasiune. Pe scurt: e vorba de un tată, ce după divorţ işi ia cei doi copii Matthieu şi Chloe, să petreacă noaptea împreună. Philippe, tatăl, e într-un total eşec financiar neavând locuinţă dar încearcă să ascundă chestiunea copiilor şi să le dea senzaţia că sunt o familie fericită ca-n reclame.
În tot filmul omul conduce de nebun prin oraş, fiindu-ne prezentate câteva cadre care ar trebui să ne stârnească mila sau măcar să ne pună pe gânduri (fură o jucărie pentru fată, copchiii îngheaţă de frig). Mie n-au reuşit să-mi transmită mai nimic, poate un mic tremur atunci când băiatul îşi dă seama că tatăl e în probleme şi-i propune acestuia, ca într-un joc, să doarmă în maşină, c-ar fi mai distractiv.

Next in line o fo' "Out of reach" - Jacob Stoezek - un filmuleţ polonez despre două surori abandonate şi veşnic în căutarea mamei. Ăsta mi s-a părut olecuţă mai interesant; măcar m-a făcut să mă întreb care-i treaba cu mama lor. Filmul o început cu cele două surori ce o terminat de filmat ceva şi trebuiau să se prezinte la oftalmolog. N-am înţeles ce importanţă o avut de-a lungul filmului să ştim că cea mică, blonda de 16 ani, era chioară de-un ochi. Trecând peste chestia asta, fetişcanele se chinuie să afle ceva date despre mămicuţa lor, dând într-un final de ea şi fiind invitate la Paris să se întâlnească. Se duce cea mare şi după ce umblă aiurea prin Paris o zi întreagă (sau două?), maică-sa nu se prezintă la întâlnire. Filmuleţul se termină cu sora cea mare privind la un carusel în care ţopăiau fericite câteva mame alături de odraslele lor. Cel mai mult mi-a plăcut privirea de la final a fetei, privire în care nu citeai dezamăgire ci mai degrabă calmitate şi o confirmare a aşteptărilor sale.

M-a enervat limba şi-mi simţeam urechile constant violate aşa încât după ce s-a terminat mă simţeam mântuită, ochii mi s-au mai liniştit şi ei după ce timp de 30 de minute au încercat să stabilizeze o imagine aflată într-un continuu tremur... al mâinilor cameramanului.

"Incident by a Bank" (Ruben Ostlund) mi-a mai descreţit un pic fruntea. Cadrele comice mi s-au părut gratuit oferite făcându-mă să mă gândesc la o combinaţie între Benny Hill, filmele lui Charlie Chaplin şi piesele lui I.L. Caragiale. N-am râs din suflet dar am scos un rânjet aproape natural şi-am rămas cu impresia că hoţii furau hârtie igenică. Ideea că a fost o reconstituire după un incident real din Suedia a pus filmul, în mintea mea, într-o lumină mai favorabilă. Short-ul ăsta nu trebuie povestit pentru a nu-i reduce orice farmec. Firul poveştii se dezvoltă în jurul a doi hoţi împiedicaţi ce dau o spargere.

Fără îndoială cel mai bun film al serii mi s-a părut producţia românească, "Ela", realizată de Tudor Jurgiu. Actriţa principală nu era frumoasă, pentru că la mine în cap frumuseţea e fadă, ci mai mult de atât, era: expresivă, încântătoare, spune-i plină de farmec sau cum vrei. Mi-a captat atenţia din prima până-n ultima clipă. Iniţial am fost absorbită de transformările fizice prin care trecea doar prin schimbarea unei perechi de cercei sau poziţiei unei şuviţe, mai apoi stârnindu-mi interesul motivul pentru care a fost părăsită şi înţelegerea privirii goale, ca, în final să rămân cu o imagine nedesluşită a unei femei ce nu poate fi dezbrăcată de secrete. Nu ştiu ce a vrut să transmită regizorul dar pe mine m-a lăsat să cred că, poate, Ela întruchipa acel secret al feminităţii pe care mulţi autori de cărţi sau filme îl slăvesc. M-a dus undeva în timpurile trăite de Maitreyi, numai că de data asta mi s-a părut că femeia trăia o dragoste mistică cu ea, cu prietenii, sau mai degrabă cu jocul nebun al nevoii de afecţiune. Poate tocmai pentru că lasă loc de interpretări mi s-a părut un film bun, că ideea principală e femeia... e clar. Ce a rămas sub semnul întrebării, pentru mine, e dacă fiinţa Ela era cumva o femeie frivolă pasionată doar de înfăţişarea sa, iar când aceasta nu-i mai aduce atenţia necesară se simte pierdută, sau, dimpotrivă, ascunde o gândire, o trăire a sentimentelor mai complexă şi pentru a face faţă se ziduieşte în spatele unei măşti create din aparenţe. Ela nu e femeie, e doar o nălucă. Mi-a plăcut filmul şi mi s-a părut cea mai bună depictare a feminităţii... cel puţin din cele văzute de mine până acum.

Outside of the short films, m-a nervozat duduia care făcea traducerea în engleză. N-am să mă leg de cunoştiinţele ei în ale limbii, e de înţeles să te bâlbâii din cauza emoţiilor şi mai ales când eşti pus să traduci o frază kilometrică din memorie. Am să mă leg însă de clişeele rostite ca întrebări regizorului, prezent în sală. Aş fi plecat de acolo galopând, m-a oprit doar respectul pentru om şi munca sa.

Mă mai duc şi mâine :P

Programa şi alte informaţii pe Timishort.ro

Sictir

*** Muierile-s curve, bărbaţii înşeală --> Aşa îmi vine să le stuchesc pe donşoarele care după o banală discuţie, oftează dramatic, sorb din cafea tacticos, şi trântesc un căcat puturos cu iz de înţelepciune; gen : Nu există bărbat care să nu înşele măcar o dată în viaţă. ( Hai sictir! Cel puţin doi ştiu eu.). Păi, dacă şi lui tot adevăruri de ăstea împuţite îi tragi... normal că se duce la alta. Dacă tot ce ai în cap e shoppingul cu fetele, cizmuliţele "loz" şi îl alinţi pufarină/puiuţ/iepulaş sau orice alt pseudonim de ăsta pufos şi dulce e absolut normal ca omu ' să caute altceva... de exemplu pe cineva cu care să se F**Ă şi să-i readucă aminte că are c***e.
Şi mai mult, îmi plac masculii ce se dau tari în falus, ăia mulţi de atunci când îi vezi pe stradă sunt extrem de politicoşi, ba chiar dispuşi să-ţi sărute mâna, dar în grup îs nişte hiene gata să te sfâşie... sau, cealaltă categorie, aia formată din cei mici, muţi, urâţi şi care-şi beau tot timpul berea singuri. Pe ăştia îi iubesc, orice ai discuta cu ei, ajungi inevitabil la subiectul femei, discuţia începe cu un oftat a lehamite, privire aruncată în pământ, privire plină de tâlc. Mai grea decât a lu' Matusalem, din aia de cuprinde toate secretele universului, de a soluţinoat căcănăriile Pretinso-pseudo-kitsch-culte ale lui Cărtărescu şi i-o luat Enigma Otiliei şi-o dat cu ea de pământ. Aşa... cum spuneam, după oftatul şi privirea asta iţi toarnă prea cunoscuta replică: Femeile-s curve. După aia încep ei să-ţi povestească multele experienţe cu femeile pe care le-au iubit, au venerat pământul pe care dânsele au călcat şi cum ele s-au băşit pe toate astea. Ce uită masculii de cele mai multe ori să povestească e că "femeile" ălea erau de fapt nişte puice abia ieşite din ou, maxim 16 ani. Păi, bă, boule, e normal sa te înşele, aia vrea să experimenteze nu te ia pe tine, primul motan care o miroase sub coadă, pe vecie. Vremurile ălea-s apuse de mult.
Sunt oameni cărora le place să facă sex şi au cu ce, oameni cărora nu le place, altora cărora le-ar plăcea dar nu au cu ce, etc... ideea e următoarea: doar pentru că pe tine te-au măglisit un/o sau mai mulţi/multe proşti/proaste nu te face mai înţelept, ba, de cele mai multe ori mă întreb dacă poţi să f**i sau dacă ştii să f**i, că doar nu degeaba te-au şuguit atâtea/atâţia...

*** Moldovenii sunt proşti/needucaţi/bădărani sau orice altceva vrei tu --> Dacă îmi spui chestia asta neştiind că-s moldoveancă, te iert; poate încercai sa te împrieteneşti şi nu ştiai cum să începi discuţia... Hai să clarificăm un lucru: mai intâi de a fi româncă eu-s moldoveancă. Numai când zic "Moldova", sângele îmi aleargă nebun prin vene, ochii se aprind şi corpul mi-e amorf, în faţa mea nu mai eşti tu, nu mai e lumea asta "adultă". În faţa mea e bunica, umblând desculţă pe prispă... fuge după şotielnicul de frate-miu... "Spurcăciunea" de S. şi-a luat numa' vesta lui verde şi aleargă, crăcănat, spre bunicu'. Ştie că la el găseşte adăpost în faţa oricăror suduieli... În ochii mei e Paulache, destoinic camarad de drumeţii... e mersul cu vaca la păscut doar pentru a mă tolăni în iarba verde, citind Moromeţii sau Cireşarii... Simt mirosul ierbii crude şi a pământului ud de rouă ... Nu ai cum să ştii, dar mirosul ăsta, nu-l mai întâlneşti în altă parte...
Numai pe dealul Corobanei, într-o noapte cu lună plină, poţi jura pământului supunere şi verilor protecţie... doar aici te poţi dărui total. Aici faci pactul cu Universul, aici s-a născut lumea, s-au crăpat cerurile şi-au creat locul ăsta, sălbatic, supus legilor pământului...
Sunt în primul rând moldoveancă şi nu-mi place să mi se vorbească familia de rău...
...Eminescu, Vlahuţă, Creangă, Russo, Sadoveanu, Racoviţa, Kogălniceanu, Iorga, Negruzzi, Asachi şi alţii au încercat să facă "ceva" pentru România...
"N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume"

(* Şi dacă argumentul ăsta nu te interesează, atunci ar trebui să-ţi tragi două şuturi şi să-ţi iei zborul înainte de a iţi face eu vânt. Suntem toţi români şi ţara asta are destule probleme. Nu mai e nevoie să ne căsăpim între noi... nu e ca şi când trăim în paradis şi ne plictisim de atâta bine încât simţim nevoia să ne şicanăm unii pe alţii... moldoveni, olteni, bănăţeni, maramureşeni... trăim în aceeaşi ţară, ne bălăcim în acelaşi mâl...)

*** rromanica... OK back to my violent style. Băh bou', pi**ii mă-tii ţara în care trăieşti se numeşte România.
Că lucrurile nu merg deloc bine, că politicienii îs hoţi, că românii îs nişte mitocani needucaţi că vaiii că doare şi e rău... Bine băh, da' aşa de curiozitate tu ce ai făcut să schimbi locul ăsta? Te-ai gândit că e absolut superb să scrii rromanica în loc de România... WAW, aplauze, e genial! Acum parcă mi s-au deschis ochii şi văd că lucrurile mergeau rău.

*** a) Femeia trebuie să fie supusă bărbatului - Hai sictir! Doar pentru că ai o măciucă ce o să se fleoşcăie la 60 de ani (în cel mai bun caz) nu îţi dă drept de viaţă şi de moarte asupra sexului opus.
b) Noi femeile nu avem nevoie de bărbaţi - nu toate suntem lesbi, so, double sictir! Şi pe feministele ăstea şi pe încuiaţii de mai sus i-aş bate cu leuca în cap până aş inversa procesul de îndobitocire.
Femeile au nevoie de bărbaţi şi invers. În primul rând pentru a ne sexa unii pe alţii dacă nu pentru a convieţui, a mai schimba idei sau pentru a ne îndulci traiul. Ne putem sexa şi cu dildo-uri, castraveţi, pepene verde sau mâna, dar, zic eu, e mai plăcut să mângâi un om decât o legumă.
Niciunul dintre ei nu trebuie să fie supus celuilalt. E adevarat că, de cele mai multe ori, într-o relaţie există un caracter mai puternic (un conducător) dar asta nu înseamnă că partenerul trebuie să se supună orbeşte sau că totul trebuie transformat într-un război în doi.

*** Mă mai pufneşte râsul când, prin magazinele de haine, văd donşoare/doamne maşcate (aşa ca mine) care întreabă, greţos de pisicos, dacă nu au ROCHIŢE mărimea lor. Eu dacă aş fi vânzător le-aş îndruma spre raionul de cearceafuri. E ridicol să ceri rochiţe şi bluziţe când tu eşti de 2/2. Nu spun că ar trebui să ne ducem să cerem direct o cuvertură, dar cred că ar fi mai puţin jenant dacă ai cere o rochie sau o bluză.

Ieiii, prima mea leapşă

Primită de la dAImon. Leapşă ce de altfel mi s-a părut tare interesantă.

1. La ce e bună arta?
Ne face să ne simţim bine ?! Sau poate te face să crezi că ai o şansă la nemurire.
Nu aş putea să spun la ce e bună arta în general, dar aş zice că mie îmi creează iluzia că aş fi OM. În acelaşi timp îmi oferă un motiv sau o scuză pentru aroganţa cu care mă uit la celelalte specii din regnul animal.
2. Când ai murit ultima dată?
De tot ? Lovitura finală nu am primit-o ... sau cel puţin încă nu realizez asta, dar ultima necropsie mi-a fost făcută acum 3 luni. Se pare că am fost găsită cu ţeasta spartă, creierul ars şi inima lipsă. Individul vinovat de omorul de tentativă nu a fost prins încă, deşi poliţia îl suspectează pe unul ce se laudă că a încercat o exorcizare asupra unui diavol cu chip de fată.
3. Crezi că ai o soartă de invidiat?
Dacă aş şti ce soartă am m-aş apuca de ghicit ce ursită au alţii ... şi uite aşa aş câştiga o groază de bani ... Atunci, probabil că da, aş crede că am un destin de invidiat. Revenind la mine ... nu, nu e nimic de invidiat ...
4. Ce urăşti cel mai mult?
Fără îndoială : Şerpii. Ei întruchipează ce e mai rău pe lumea asta.
Din Biblie am aflat că tot ei au făcut posibilă minciuna (nu că aş urî minciuna-dar ăsta e principalul substantiv dezagreat de majoritatea lumii), sunt umezi deşi le place să stea la soare, cu cât au culorile mai frumoase cu atât sunt mai veninoşi, sunt capabili să se înmulţească de unii singuri -- e clar că au ceva "evil inside" -- şi pe deasupra mai sunt şi nepoliticoşi arătându-ţi limba tot timpul.
5. Ce te deosebeşte de ceilalţi?

• Urechile broscuţo-verzi pe care le port iarna.
• Visele pe care le am noaptea.
• I'm a midnight Vampire slayer.
• Modul în care spun "Hai sictir!"
• şi toate celelalte lucruri de profunzime pe care nu le dezbat acum (pentru că ar arăta cât de bine mă încadrez în colectiv).

6.Unde sunt visele din copilărie?
Îşi aşteaptă rândul. Majoritatea sunt încuiate în cutia din podul bunicii. Aşteaptă cuminţi, ca în fiecare vară, să mai adaug un văzut pe listele făcute de "Cei 3 muschetari".
7. De ce te mai trezeşti dimineaţa?
Pentru a o lua de la capăt. Nu ştiu exact, rareori mă trezesc cu un motiv ... scopul vine pe parcursul zilei.
8. Fericirea pe care mi-o visez?
Să se inventeze teleportarea. Să-mi fac o casă în vârful munţilor, fără vecini pe o rază de 20km, dar să am internet şi sistem audio bun.
9. Calitatea pe care aş fi vrut-o de la naştere?
Nu prea cred în "darurile" ursitoarelor, dar dacă ar fi fost să aleg ceva aş fi ales voinţa. Dacă ai imboldul îţi poţi lucra toate celelalte funcţii/defecte/calităţi.
10. Eroii mei din viaţa reală?
Oamenii care, din punctul meu de vedere, au o trăsătură deosebită. Chit că e vorba de un talent scriitoricesc, de puterea de muncă, bunătatea sau, dimpotrivă, de animalicul unei fiinţe.
11. Eroinele din literatură?
În general nu mă identific cu eroinele ci, mai degrabă cu eroii => nu am eroine. Dar, dacă ar fi să aleg o femeie, aş alege-o pe Genevieve din "La revedere, Genevieve" de Genevieve Duboscq. Deşi a avut o viaţă tragică, mi-a plăcut că oglindea statutul femeii de rând, în perioada interbelică. Acţiunile Genevievei nu-s împodobite de fapte eroice (ce le-ar face pe feministe să mai dea un şut bărbaţilor), şi nici de galanterii sociale din care să reiese că femeia e o floare gingaşă. E imaginea unei fete ce-ncearcă să scape, cât mai puţin sfârtecată, din viaţă.
12. Partea cea mai fragilă din mine?
Regula numărul 1: Niciodată nu iţi spune punctele vulnerabile.
13. Ce mi-ar plăcea să primesc de ziua mea?
De când am trecut de 18 ani am încetat să mai văd în zilele de naştere. Mi-aş dori în schimb să duc la bun sfârşit intenţia de a o face pe mama să se simtă extraordinar de ziua mea. În faptul că am mai crescut cu un an nu-mi văd nici un merit aşa că nu înţeleg de ce-aş fi felicitată.
14. Sunetul care-mi place cel mai mult?
Sunetul ploii...atunci când picăturile ating pământul.
15. Cuvântul favorit?
Supercalifragilistic?!

Cât despre datul Lepşei mai departe ... nu am cui să o dau ... aşa că dacă mai rătăceşte cineva pe blogul meu (pe ale cărui poteci, eu însămi, rarori păşesc) ... e liber să se servească :)

România şi sexul

Candva un prieten avea la status ceva de genul < [româncele-s proaste] 80% dintre românce preferă îngheţata în locul unei partide de amor > si un link catre stirea-sondaj sau whatever se vrea a fi.
Na, neavand o ocupatie anume, incep sa ma bata tot felul de intrebari fara rost. Aici ma tot sapa ...de ce ar fi romancele proaste? Adicalea concluziunea pe care o trag eu, din chestiunea de mai sus, e ca romanii nu stiu sa furtuleasca...ca altfel nici eu nu mi-as putea explica cum ar putea o muiere sa prefere inghetata in fata unui madular dornic. Deci, care este, ori romanii "e " slab dotati ori ei nu pre stiu sa-si incarce armele si sa traga la tinta.
Colegutul ista al meu sustinea ca buba mare ar fi la femei ca ele ar fi needucate, bre, in artili amorului. Da apai IEU cu mintea me scurta ma gandesc ca nu tre sa şii [i]educat ca sa-ti placa. Di ci? Pai, uiti asa simplu fiind in fata imensului castron cu ciorba de burta ma gandiem ca-mi place si as prefera ciorba de burta fata de rata cu portocali. Tot dupa aceia imi spunem ca nush sa fac nici ciorba di burta si nici portocale in rata da' asta nu ma impiedica sa aleg burtile scaldate-n ciorba.
S-adica sex si inghetata nu se poate, bre?!

Azi

1) Mă trezeşte Phineas şi Ferb
2) Solomon a dat o diplomă si un buchet de flori, unei bunicuţe muritoare de foame, cu ocazia împlinirii a 100 de ani. VVau!!! Ce bun şi milostiv e primarul Craiovei! Minunatul tovarăş nu voia să-şi facă reclamă, acesta declară că a făcut tot posibilul să scape de reporteri.

Concluzia e: reporterii olteni sunt tare piz*oşi; nu numai că au aflat că Antonel se duce la tinerica de 100 de ani, ci, deţin şi puteri fantastice precum metamorfozarea, trecerea prin pereţi şi controlul minţii. Altfel nu înţeleg cum au reuşit să intre în casa femeii şi să le ia celor doi interviu.

3) O să murim în 2012; de vină sunt Mayaşii.

4) Lui Ştefan cel Mare îi plăceau femeile bărbătoase. Tot el spunea că mămăliga merge cel mai bine cu foamea.

5) Lu' Cuza îi plăcea să bea cafea cu Kogălniceanu şi vin cu sergenţii. Cuza era pontos.
6) Ţepeş nu era pontos. Singura lui ocupaţie era să le-o tragă-n ţeapă: boierilor, hoţilor, ţiganilor şi femeilor leneşe.

7) Există peşti care arată aşa :

La tăţi ni-i greu

1) Terminat sesiune. Stuchit virtual peste facultate. Făcut băgăjelul şi cărăt fundu' nieu la Craiova.

2) Baut biere şâ vişinată la grieu...dornit tătă zâua.

3) Am luat cisterna de apa si am stins Vulpea de Foc, i-am zis sa-si bage megaclickerorr in... flacari si sa ma lase in pace; am calcat in picioare si aboutblank-ul pe care nu voia sa mi-l scoata de la pornire. Opera troneaza fericit(A) pe notebook-ul meu (extraterestrii mi-au zis ca-s demodata; tre' sa invat diferenta dintre notebook si laptop).

4) Mai stuchesc inca o data peste facultate. Mi-am adus aminte de toceala de care am avut parte, de profii incapabili sa se conecteze la o baza de date si de altii care se pisau din copac pe capul nostru, al studentilor, doar pentru ca ei isi puteau ascunde incompetentele in spatele unei diplome.

5) Am un chef nebun sa merg in Vama fluturand batista a nepasare catre uitatorii de urat la mine.

N-am sa-i inteleg pe cei ce se duc la mare/munte si se cazeaza in camere cat mai luxoase. De ce sa schimbi patul de-acasa pe-un altul? De ce sa mai mergi la mare daca vrei TV, mese cat mai copioase si aer conditionat? Ce rost mai are sa-ti misti fundul catre mare daca ai de gand sa faci baie doar intr-o piscina?

Mai mult ca sigur nici ei nu o sa inteleaga cum pot eu sa astept cu nerabdare zilele in care: spatele meu ia forma pamantului de sub saltea, sare-mi formeaza un al doilea strat de piele, iar stuful mi-e bun camarad- noaptea pe plaja. Noptile...in jurul focului, berile de 2 litri baute cu necunoscuti, pateul impartit frateste...pateul ala care-i atat de gustos in Vama Veche...Dor de Vama La Cupa, Ciori pervese, Ti-i foame si Tin de foame, urarile de bine pt preturile de la BIBI, prezervativele gratis si chitarile reci, dar mai ales oamenii...ma fac sa uit de societate si sa fug cat mai tare spre coltul meu de mare...

Era o vreme cand...

Lumea din jurul meu era vopsita in alb si negru. Cand monstrii erau doar Baba Cloanta, Bau-Bau si Vampirii, iar recunoasterea lor mi-era usoara: aveau chip infricosator si veneau dupa tine atunci cand erai rau.
Acum mi-e tare greu si-mi vine sa urlu, sa zbier...monstrii sunt printre noi si nu ma pot apara. Am invatat sa nu mai strig dupa ajutor, m-am prabusit, lent, in lumea-mi nuantata cu tonuri de gri incacios...
Cu primul ucigas m-am intalnit demult...aveam vreo 10 ani...credeam...
In mainile lui mi-am abandonat sufletul. Era mai mult decat un zeu...eram in stare sa lupt, pana la ultima zvacnire a fiintei mele, sa ucid pe cel ce indraznea sa spuna altfel. Am fost strivita crunt...si m-am ridicat ca un caine, nu am stiut sa renunt, am continuat, am primit lovitura dupa lovitura, mi-am lins ranile puruioase...m-am mistuit in mine, crezand ca-s prea slaba si pacatoasa...Am crescut sperand sa-i fiu pe plac,dar jurandu-mi ca-i singurul "el" caruia voi incerca sa-i dovedesc ceva.
Am crescut...i-am privit neputincioasa un alt macel...am incetat sa-l mai vad frumos si drept...l-am vazut ucigandu-i fizicul si cum setos de sange scurgea ultima picatura a fiintei Ei...am cazut in genunchi, rapusa de macabra-i fapta...ochii mei si-au pierdut sclipirea...m-am tarat in afara vietii mele...biciuta...trebuia sa O apar.
S-au scurs ani...in care trosnitul mobilei ma trezea intr-un cumplit cosmar, am pus zid dupa zid imprejurul sufletului, am ridicat fortificatii in nestire...simtindu-ma inca un trup gol.
Nu am avut putere a invata ca-n oameni nu trebuie, nu poti sa te-ncrezi. Viata a tinut sa ma-nvete asta. A insistat sa-mi arate ca "a fi moral" e doar ceva subiectiv, ca fericirea e un vis pierdut...speranta trebuia sa moara inchisa in cutia Pandorei.

M-am cufundat in carte, in lumea in care totul era trait la intensitate maxima: iubirea, credinta, cinstea, dar mai ales ura. Am indraznit sa sper ca-n noua lume o sa-mi gasesc linistea. M-am indepartat de Dumnezeu, Bibilia parundu-mi o carte menita sa inrobeasca omul, sa-l controleze...o carte scrisa de oameni incapabili sa-si impuna punctul de vedere altfel decat prin amenintare. Mi-am ridicat, insa, privirea, inca plina de speranta, spre scoala. Am cautat sa gasesc... sa-l gasesc aici pe "Domnu' Trandafir". Am gasit...oameni plictisiti, sistem corupt si convingerea ca trebuie sa DAI altceva, daca vrei o sansa. Am fost lovita si de asta data, dar nu de groaza si frica ci de scarba si greata. Dezamagit...spiritul voma tot "curajul, onestitatea si sacrul" ingurgitat din carti. Am incercat sa-l hranesc cu imbucaturi mici reobisnuindu-l. I-au mai recastigat din incredere cei cativa profesori exceptionali intalniti in afara scolii, nu l-au convins: si acestia se luptau cu mizeriile sistemului.
Disperata, am vrut sa-mi ajut spiritul. Nebunia m-a impins sa-i promit c-o sa-i fac dreptate...ii simteam suflul stingandu-se, durerea ce-l coplesea si-l manca frenetic. Mi-am intors inca o data ochii spre biserica, ultima speranta, 'cercare de-al renaste.
Acolo l-am intalnit si pe el, primul meu criminal...am incrcat sa-l iert-Biserica asta ma invata. Aproape ca uitasem ca m-a ucis...cand m-a lovit iar...de data asta total. M-a rupt in doua si din mine a inceput sa iasa ura, furie, razbunarea...
Moartea m-a cuprins cu totul, am ramas doar o carcasa a ceea ce obisnuia sa fie o fiinta vie.
Am refuzat s-ajung ca el...inca ma lupt..cu mine...de cinci ani ma lupt sa nu-l las sa puna stapanire...imi dau incredere putinele fiinte carora am mai avut curajul sa ma deschid...Apropierea, iubirea inca ma sperie...mai am impulsul sa ridic scutul si sabia asupra celor ce vor sa ma cunoasca, iubeasca...Duc un razboi dur cu "instinctul"...fara sa vreau... am invatat sa UCID...sufletul.

Suicidal Note

For all these reasons :


life seems much better and enjoyable.

....(TE) AM FURAT....(NU art. 208 C.P)

Te-am furat, iubito, într-o seară,
Te-am furat desculţă, mirosind a fum,
Te-aş fura şi-acuma (pentru-a câta oară?),
Să te duc călare... pe un cal nebun...

Te-am purtat prin stele, te-am ţinut de mână,
Te-am cuprins în braţe şi te-am legănat,
Te-am numit în şagă "dulcea mea nebună"
Şi în zori cu rouă, flori ne-au cununat.

M-ai iubit, copilă, dar m-ai şi urât,
Că nu ţi-am dat vreme să pui strai curat,
Şi că părul tău, răsfirat în vânt,
Mirosea a fum şi-a mălai uscat.

Te-am furat, iubito, într-o seară,
Te-am furat desculţă, mirosind a fum -
De la mămăliga ce-o fierbeai afară,
Şi-o sărai cu lacrimi... în ceaun.


Ţi-am iubit cu sete lacrima prelinsă,
Parcă a iubire, parcă a mirări,
Şi-n căuşul palmei, către mine-ntinsă,
Buzele-mi arzânde au săpat cărări.

Te-am furat, iubito, într-o seară,
Te-am furat desculţă, mirosind a fum,
Te-am închis în mine, mugur de fecioară,
Te culeg în seve şi te sorb parfum.

Pregătiri de Crăciun

Totul începe în dimineaţa zilei de 24 când dau o fugă până în piaţă, cumpăr 3 portocale (mai verzi de felul lor şi mai pipernicite - ca să fie mai ieftine).

Ajung acasă şi stropşesc portocalele de geam pentru a mirosi frumos în casă, coaja o pun pe calorifer, mirosul astfel crescând în intensitate. Pun zahăr peste pulpa rămasă şi o pun pe geam, afară (frigiderul ni l-au luat cămătarii, că pe Bunica au luat-o iarna trecută), pentru diseară (să am şi eu ce mânca).

Cum Crăciun fără brad nu există, ţâşnesc din casă către ţiganul din colţul blocului care ţipă cât îl ţin buşonii de la palton : "Ia-le bradu` neamule". Cât timp el se benoclează în decolteul Crăciuniţelor Roşii şi Albastre de pe stradă, eu şterpelesc a mai faină creangă de brad şi o iau la sănătoasa.

Tot fugind, mâncând pământul (deh, foame în lume, "famelie mare, renumeraţie mică, dupa buget") realizez ca trebuie sa îmi pun în practică mişcările à la Matrix/Kung-Fu Panda/Blonda la Drept pentru a mă feri de bulgării ascuţiţi meniţi să-mi taie capul. Dap, comerciantul rom (32 grade alcoolice) şi-a dat seama de lipsa unei dungi verzi din garderoba d-lui Brad. Îmi trag sufletul şi glandele mucoase pe cămeşa mé de sărbătoare, spălată de Mama (la Paştele trecut) în timp ce închid uşa blocului. Apărată fiind de interfon mă îndrept ţanţoşă spre trepte, nu înainte de a mă hlizi cum ştiam eu mai bine.

Zbucnesc în casă şi dau navală în cămara (neaerisită, pentru a păstra mirosul ultimelor murături ale lu` Bunica) lu` frati-mio care încă doarme cu gura deschisă şi saliva până la urechi. Îi zic : "Ghiorghieee ! Scuală, uăii nătăfleţule, că aviem brad" şi îi dau pe la urechi cu creanga. "Na şi vriei fa, di şi mă scoli amu ? Nu vezi că încă îi divreme ?". Pusă oleacă pe gânduri, încep să cred că poate are dreptate ... îmi zvânt ochii înspre vazduh, dar ce să vezi ? soarele la jumate ... Îl prind de urechi şi-l ridic : "E trecut di doişpi, bei girafă care eşti ! Haidi, oi, scoală să-mpodobim craca!"

Gheorghe, “afumat” de aseară de la pufoaica de a băut-o cu prietenii lui şi de mirosul de sarmale ce venea de la vecini se trezeşte ca electrocutat şi sare pe geamul de la cămară zbierând : “Mama I’m coming homeee” … din păcate frati-miu a uitat că noi stăm la parter şi tot ce a reuşit să facă a fost să-şi ia nişte înjurături de la Nea Mitică, vecinu’ de la 2, proprietarul gardului şi a grădinii prin care a plonjat cu succes.

Toate astea fiind trecute, Mama ne face masa de prânz: un cartof copt în focul de la ghena de gunoi. După ce mulţumim Domnului (preşedinte) că “Trăim bine“, Tata sugerează o rugăciune elaborată şi ne trage câte una după cap şuierând printre dinţi “să fim mai cuvioşi”. Eu mă uit la Gheorghe, Gheorghe la Mama, Mama pe sub sprânceană la Tata, Tata priveşte patriarhal la toţi trei … noi ridicăm din umeri şi începem rugăciunea. Când am gătat rugăciunea, gătat era şi cartoful. Mama, eu, Gheorghe şi Tata aveam toţi o faţă nedumerită şi plină de ură … cine să fi fost măgarul care l-a mâncat pe tot? Ne uitam unii la alţii gata-gata să ne ucidem când, hop, ce sa vezi? Tata avea urme de cartof pe piept! Toţi trei sărim cu furculiţa spre dânsul, dar ne oprim sub privirea ingheţată şi solemnă a acestuia.

“Neruşinaţilor!!!”, strigă tata. ”Chiar credeaţi că aş fi avut inima să-l mânc numa ieu??? Eu v-am vrut doar binele … cartofu’ era stricat … ăăă ăăă … n-am vrut să vă-mbolnăviţi, atâta doar.”
Nici unul nu-l credea pe tata, dar să te rişti a primi o corecţie?

Cu foamea-n glandă îl iau pe frate-miu de-o aripă şi mergem să facem ghirlande pentru brad. “Daca mâncare nu-i, să fie spirit de sărbatoare!”, îmi zic. Din conservele goale de peşte facem cele mai tari globuri; pe Chitina, cerşetoarea din scara blocului, am rugat-o să ne împrumute carton din patul ei, pentru a ne face şi noi betea, să intrăm în rând cu oamenii. Mai lipsea parcă ceva … Rapid m-am îndreptat către Slăbuţu’ (copilul supraponderal al Marghioalei, vecina de la 5) ce mânca bomboane şi ciocolată fix în faţa ferestrei noastre. Am aşteptat să termine tot, timp în care salivam până şi la ciocolata ce i se prelingea din gură pe burdihan şi mai apoi pe cimentul îngheţat, şi am început să strâng ambalajele de pe jos.

Având acum craca împodobită cu de toate, eu şi frate-miu am început a cânta maneaua romanului nostru Traian, vrednic luptător al neamului.

De bucurie, Tata se hotărăşte să încingă spiritul de sărbătoare şi atmosfera şi dă foc la craca împodobită cu atâta grijă de noi, aducând astfel căldura în casă (doar nu vă aşteptaţi la minuni de la Termoficare, cum ar fi calorifere calde în Decembrie, nu ?) şi sufletele noastre. Moment oportun să luăm portocalele îngheţate şi să ne răcorim, voioşi că moşul a fost darnic şi anul acesta.

Sfârşit?

Negru/Alb ... Cenusiu...România

România Neagră:



Mă apucă scârbă când văd gunoaie asemeni celui din video. Nici mie nu mi-au plăcut unii profesori, dar nici prin gând nu mi-ar fi trecut să-i ameninţ... Old fashioned sau nu, consider că relaţia profesor-elev trebuie să fie una în care respectul să predomine şi să vină din partea elevului. Iar acum Guvernul propune mărirea salariului după o evaluare făcută de elevi?De nesimţitul din video? A părinţilor? De când se duc părinţii la şcoală? Cât de obiectivi pot fi ei când se bazează doar pe faptele relatate de propriile odrasle? Într-o lume perfecta propunerea Guvernului ar merge... dar nu şi în lumea reală unde, pentru a-şi scuza notele proaste, ţâncul va învinui mereu profesorul. Ţaţa Floarea din vârful dealului va acuza mereu profesorul... Că doar vorba aia copilul meu e cel mai bun... nu el e de vină că lipseşte de la şcoală, ci profesorul că nu umblă prin baruri să-l aducă. Nu or fi ei toţi profesorii miere, dar merită respect măcar pentru că încearcă să scoată OAMENI.
Voi nu aţi fi sictiriţi dacă zi de zi, pe bani puţini şi respect 0, ar trebui să faceţi faţă unor astfel de gunoaie?

România Albă:








Mai trebuie adăugat ceva?...Da, dar în alte post-uri...

Şiind fătucă in the 90's

Fiind fătucă păduri cutreieram/ Şi sus pe sobă-adesea ma culcam/Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam/ S-aud cum sunetul incetişor venea/ Un freamăt lin trecea din ram în ram/Şi Cipri iar se-ndragostea.

Pi vremuri, cand ieu îni eram mâţâţâcă, ( lumia nu ştie ie de sisteme 5 cu unu' ,7 cu unu', x cu unuţ,etc., ) tătă lumia era originala şi cânta în butoaieli cu muraturi ( fără a se gândi la Sistem). Eh, tăt în aşieli vriemuri aviem şi ieu un unchi Ciprian (încă îl am, Dumnezeu sa-i dea sanatate, că amu îi băiet cu copchil şi nevastă) cari iera ăl mai tari din sat că iel o fost primu' cu castofon şî (sâc,sâc) pi lângă asta, iel mai ave şi casieti înregistrati. Aşa miergiem eu băţoasă pi lângă ăl mai tari din sat, aşa di baţoasă că-l urmărem la întâlnirile cu gajişili şi când sâ pupau mai ghini... hop şi ieu di prin popşoi cântând: "Comment Ca Va /Comme Ci, Comme Ci, Comme Ci, Comme Ca/Tu Ne Comprends Rien A L'amour/Restez La Nuit, Restez Toujours/Comment Ca Va[...]". Di drag, Ciprian, aşă ma fugărie prin tăt satu'...jurând că-ni rupii chişioarili din cwr...şî ieu aşă mândră ieram că iel are castofon.
Di fapt şi vroiem eu să spun ieste că datorită lu Ciprienuţ, care se îndrăgoste des şâ di fiecare dată " di data asta di adivaratâlea", am putut eu asculta melodii ca:

The Shorts Comment Ca Va


I Santo California - Tornero


And a lot of Songs from The 70's:

A new day as a non-smoker...

Da...ştiu. Nu m-a întrebat nimeni cum e viaţa mea de nefumătoare. O să scriu oricum.
Mă simt minunanat. Am o groază de energie pe care nu ştiu cum să o mai folosesc. Am început să gătesc în prostie. Am făcut pâine la cuptor, pizza, pâine,pizza...o să fac şi plăcintă ...mă feresc să mănânc, dar asta e altă problemă. Văd ca renunţarea la fumat m-a făcut să fiu mai harnică. Aseară am mers pe jos aproximativ 4 ore deoarece simţeam că explodez dacă mai stau şi adun energie . Another good thing ar fi că m-am reapucat de abdomene...Aşa că s-ar zice că totul merge bine. Nu-mi merge chiar strună...am avut o mică luptă cu mine insămi azi...voiam atât de mult un fum încât am început să râd şi să plâng în acelaşi timp. Să râd de cât de mult îmi doream un fum deşi aveam toate argumentele contra(chiar cred în ele). Ş-am plâns de draci că aproape cedasem şi că... dacă o să cedez o să ajung să mă dispreţuiesc iar, o sa put a scrumieră şi o să fiu printre cei cu o "şansă" mai mare de a face cancer.
Aşa că,cineva drag mie, s-a hotărât să mă zgâlţie niţel...şi să-mi rearate toate filmuleţele(de pe youtube)cu acei oameni mâncaţi de cancer. Ştia el bine că nu de moarte mi-e frică, ci, de neputinţă. Mi-am înfipt bine în cap imaginea cu femeia din postul anterior şi mi-am reamintit că nu vreau să fiu eu cea care creşte cu unu numărul bolnavilor de cancer.
O altă pasiune a mea e să aflu cum s-au lăsat alţii.
Aşa am dat peste:
1. Diana- mamă de una singură,care s-a lăsat în urma unei promisiuni
2. Ashes- care şi-a făcut o listă cu "things to remember" şi s-a înarmat cu ciocolată
3.Femeia simplă- ce a descoperit Zyban
4.Pixelcool- care a folosit mai multe lucruri
5. Piticu- care s-a lăsat doar pentru 5 luni
AA aseară am visat că fumam şi m-am trezit atât de speriată încât abia după 10 minute am reuşit să mă calmez. Când m-am trezit mă durea pieptul foarte tare, atât de tare încât nu am fost, mult timp, sigură că... nu am fumat pe bune.
De adicţia la nicotină cred că am scăpat deja. Mă chinui acum cu adicţia psihică.
O zi cât mai lipsită de tutun!

Ieri am fumat ultima ţigară...

As simple as that. Mi-am stins ultima ţigară după ce am terminat de citit cartea lui Allen Carr "În sfârşit nefumător".
Voiam de mult să mă las de fumat dar nu am avut, până acum, foiţa cu instrucţiunile necesare. Era rătăcită undeva in colţul minţii.
Cei interesaţi de carte o pot descărca de aici.
Nu am înţeles niciodată de ce fumam. Nu mi-a plăcut nici gustul, nici mirosul şi nici faptul că aruncam, cu regularitate, o suma frumuşică de bani... pe fereastră. Adiclea... am realizat că nu am absolut nici un motiv să fumez...fumatul nu mă calmează ci dimpotrivă mă stresează.
Ţigările mă stresau în mod constant ...noaptea când mi-era frică să nu rămân fără...în tren când fumam pe ascuns suportând mirosul îngrozitor din toaletele împuţite ale C.F.R-ului, atunci când m-am întâlnit în autobuz cu profa mea preferata iar ea mirosea a măr şi a flori şi a tot ce-i mai frumos intr-o casă iar EU? eu miroseam a scrumieră... mi-au răpit timpul pe care puteam să-l petrec cu verişoara mea... Ţigările...nu le-am suportat niciodată...mă simţeam jenată să fumez de faţă cu "oamenii mari", din cauza fumatului mă simţeam impuţită şi mai mult ca sigur şi eram...Nu le-am suportat niciodată deşi mi-am obligat corpul să asimileze acel fum împuţit pentru o perioadă destul de lungă...
Mă credeam o fiinţă cu voinţă proprie şi totuşi am lăsat nicotina să-mi conducă viaţa atâta timp. Probabil o să credeţi că exagerez, că folosesc stereotipuri, cuvinte mari...bla bla . Nu exagerez...am evitat sa ies cu tatăl meu la o terasă doar pentru că ştiam că nu voi fuma, am rărit vizitele pe la teatru din aceleaşi motive, de multe ori am ieşit cu coada între picioare din localuri pe care mi-ar fi plăcut să le încerc, am fost in stare să suport un ger cumplit doar pentru a trage un fum ...etc.
Ce m-a frapat... a fost rapiditatea cu care am dat uitării suferinţele de acum doi ani. Am avut o criză de rinichi îngrozitoare si mi-aduc aminte că in fiecare zi, timp de o săptămână, mă rugam Domnului să mă scape de dureri şi-mi juram mie insămi că voi avea mai multă grijă de sănătatea mea. Am băut ceaiuri mai multe, e adevărat, dar nici prin gând nu mi-a trecut să mă las de fumat. Fumatul nu provoacă dureri de rinichi, dar provoacă cancer si multe alte boli care imi inchipui că sunt de mii de ori mai dureroase decat o criză. Aşa că m-am hotărât să nu-mi mai bat joc de mine însămi.

Nu e deloc aşa greu cum îmi imaginam. Nu-ţi trebuie voinţă, bomboane sau cine ştie ce gume cu nicotină...ci doar să termini cartea lui Allen Carr. Omul nu e cine ştie ce geniu nu te aştepta să îţi dezvăluie cine ştie ce secrete descoperită numai de el, nu te aştepta să-ţi repete ceea ce deja ştii din reclame(Tutunul dauneaza grav sănătăţii...calităţii spermei sau copiilor) nu te aştepta la nimic... citeşte cartea cu o minte deschisă.
Tuturor celor care vor să se lase de fumat le recomand sa citească metoda lui Allen Carr şi neapărat să termine cartea. Vă doresc tuturor ca la sfârşitul cărţii să deveniţi nefumători.

Dragostea mea...

Eu si baietii de la RDS&RCS avem o relatie speciala. De mai bine de o luna eu ii sun zilnic si impartasim sentimente de "simpatie". Da, nici acum nu mi-au instalat netul, dar tind sa cred ca o fac doar pentru ca le sunt simpatica si le place sa discute cu mine. Relatia noastra evolueaza cu pasi repezi astefel incat, de doua zile ne sunam chiar de doua ori pe zi. Sa nu care cumva sa credeti ca ii sun pentru a le atrage atentia ca de 2 luni mi-a putrezit contractul in dulap (dar ei tot nu mi-au instalat netul) NU, nici vorba de asa ceva ...eu ii sun doar sa aflu cum o mai duc cu sanatatea , daca ma mai iubesc si cand impartasim mai multe sfaturi de viata. Sper ca pe viitor sa ma scoata si pe mine la pizza daca tot ne sunam atat de often. NU ii mai bag in origini (la mamicutza lor), pentru ca, am realizat ca saracutii au crescut ori in padure, ori pe camp sau au fost conceputi in eprubeta si crescuti acolo pana la angajarea la minunata firma RDS&RCS...

Test de angajare la firma RCS&RDS:
1. Stii sa-ti scrii numele?
2. Gradul de nesimtire trece cu 360 unitati peste limita normala? (invartind paratul in cercul circumscris ...bla bla suna bine ...nu da importanta )
3.IQ mai mic de 32 ?

Daca raspunsurile sunt afirmative se trece la training ...Acolo se ia candidatul se bate in cap cu 2345 de lovituri puternice de ciocan( pentru a fi ferit de orice risc de iluminare si eventuala dorinta de cizelare, progres, etc). Apoi se trece la testul cu aburi . Se pune candidatul intr-o camara , dau drumul la calorifere pana ii transpira dintii si i se implanteaza un scaun pe dos si un telefon in mana...urmeaza clientul...daca a reusit sa-i dea un margaritar ( pt cei neinitiati in RDS, sa-i duca cu zaharelul) si sa abureasca bine clientul, angajarea se face pe loc.

Imi cer scuze pentru angajatii ce au ajuns la RDS prin pile, ei poate au IQ mai mare ....prezumtia de nevinovatie:P

RDS-Timisoara --SUge big time

Mi-am adus aminte si-o sa-mi vars amarul...O sa le fac eu si reclamatie, dar asta cand ajung in Timisoara.

Problema mea cu "minunata" firma "RDS&RCS" e urmatoarea:
Ma mut de la fosta adresa, strada x, la o noua adresa(undeva prin centru)--strada Y.
Ma duc ca o fata constiincioasa la sediu firmei RDS si fac cerere de mutatie semnand un nou contract pe adresa y. Contract in toata regula, cu numar de inregistrare cu data la care s-a incheiat cu noua adresa...Toate bune si frumnoase ....Asta se intampla acum o saptamana...Si pt ca "minunatii" angajati nu s-au sinchisit sa treaca pe la mine cu modem-ul(da, am fost mutata de pe fiberlink,cum eram initial) sun la "Relatii cu Clientii" si-i intreb frumos ce s-a intamplat.
Un blegut imi spune ca nu am incheiat nici un nou contract cu firma RDS , ba ca am un contract dar care functioneaza pe adresa x(initiala)...incerc eu sa-i explic lu' nenea ca e imposibil ca am actul in mana si ii dau chiar si ordinul de inregistrare.....dupa jumatate de ora de stat in telefon sa verifice un amarat de numar ...imi spune el frumos ca-si cere scuze(apreciem politetea, macar atat) dar mutarea nu va fi posibila....AAAA? Pai, bai mamligutza cum draq sa nu fie posibila cand eu am fost la centru si am semnat deja un contract, in care voi ma asigurati ca totul e in regula?
-PAi stiti...fostul locatar nu si-a platit toata datoria..
Bun si acum ce e de facut? ...Nenea imi propune sa recuperez eu banii de la fostul locatar. La care imi sare tandara...ia stati oleaca...da' ce-s eu avocatul vostru? Nu e treaba mea ...Contractul s-a incheiat intre firma RDS si "Tata Frosea" ...implicarea mea este zero...cum sa-mi permit eu sa bat la om la usa si sa-i cer bani? Ca ei nu-si permit sa ceara banii bla bla...
Mentionez ca fostul locatar nu si-a platit facturile de anul trecut din martie...concluzie ala nu-si va mai plati datoriile in vecii vecilor amin.
Deja se facuse o ora de cand vorbeam cu nenea in telefon...plictisita il rog sa-mi rezilieze contractul...Imi zice si ca acest lucru se face doar fata-in-fata...Buuunn..iii zic eu, dar e imposibil eu sunt plecata din localitate si pana la sfarsitul lunii nu pot veni...
La care nici una nici doua imi trasneste un nu ma intereseaza e problema dvs...
Iau foc, incerc sa-mi metin calmul si ii spun omului...
Am facut cerere de mutatie pana in data de 15 ale lunii, mi s-a aprobat...nu am fost anuntata de problema ba din contra mi s-a spus ca saptamana aceasta mi se va aduce modem-ul...Greseala nu este a mea ci a angajatiilor dvs, prost pregatiti sau distrati...Nu-mi permit si nu voi putea sa ajung pana la sfarsitul lunii in Timisoara....Nu beneficiez de serviciile dvs, dar de plata facturilor da...Acum cum facem.?..vreau sa sistez contractul, dar in persoana nu ma pot prezenta...NU MI SE PARE CORECT SA MA PUNETI SA PLATESC UN SERVICIU DE CARE NU BENEFICIEZ DIN CAUZA GRESELILOR FIRMEI!
Nenea imi zice sa trimit pe cineva la firma cu o copie a buletinului meu si contractul in original si problema va fi rezolvata.
Ma calmez . Il trimit pe al meu prieten la firma , cu actele necesare, doar pentru a se izbi de un refuz si o grosolanie crunta...
ASA ca dragi angajiti RDS va injur din tot sufletul in fiecare seara, o sa-i fac reclamatie atat tipului care l-a purtat pe drumuri cat si celui care mai, mai ca nu l-a injurat pe izbitul meu...si raman cu un regret ca nu i-am retinut numele TZOAPEI care mi-a incheiat un contract aiurea...

Se pare ca situatia e generala....

Fundulete colorate

Plimbandu-ma prin soare cu versurile Adei Milea("Vai hi ca-s tare grasa/Tulai HI ca-s tare grasa/Si slanina ma apasa,/Ioai.") zbenguindu-mi-se in bostanel...stau si ma gandesc...nu la nemurirea sufletului...ci la fundul ce tocmai mi-a trecut prin fata...un fund apetisant,îmbracat- ca mai toate fundurile femeiesti,din vara 2008- in cunoscutii panatalonasi cu talie joasa, carpiti in ciuda cu 2 buzunarase pe fese...si nu mai lungi de o palma sub coapsa...Ma intreb... o fi acelasi fund care s-a fatait acum 5 minute prin fata mea? Hmmm si ala tot aceleasi marimi avea...aceeasi pantalonasi...Oh, wait a second... erau gri....si popoul pe care l-am vazut pe Unirii? NU, nu e aelasi ...ala era verde...
Ma hotarasc sa studiez mai bine posesoarele mandretelor...si cum mi-s mai inceata din fire imi iau ca reper culoarea pielii(imediata poponetului).
POpou galben...bronzat artificial...popou verde...idem...fundurile pornesc navalnic la o prezentare in toata regula. Cam aceleasi marimi, piele coapta cu multe fitze la solar...pe unele le deosebesc doar dupa culoare...Dar..ce ma fac? Maroul predomina? Ori o fi o buca mai indrazneata ce mi se tot perinda prin fata-mi de gura-casca?
Forme apetisante? Pentru o perioada...acum ma plictisesc...vad alb-negru...prea e totul tras la xerox...e vara...Vreau sa intru in pielea unui barbat...a unuia doborat de caldura ce-si racoreste ochiul cu amazoanele ce-i trec prin fata...dar ma plictisesc ingrozitor...Unde e ineditul? Toate sunt la fel...Nici macar modul de a comunica nu e diferit, popourile se misca stanga-dreapta calculat...sonoritatea e tac-tac...tac-tac se afunda tocul in asfalt..
Ridic privirea spre plete si cateva minute atentia mi-e captata...vad o bruna cu parul lung...bretonul acopera ochiul, ce ma sfideaza printr-o lentila grosolana...urmeaza o blonda...dar incet,incet farmecul dispare...impas...o alta culoare aceeasi recuzita...
Ce-mi mai ramane sa descopar?...Exponatele-s frumoase nimic de zis...imi pun ochelari monocromi si toate par facute dupa aceeasi matrita.
Masculul din mine se plictiseste...alearga nebun...la strandul de vis-a-vis sa vada feminitatea dezlantuindu-se...dezamagire...Totul pare smuls din filmele Hollywood-iene facute pe banda rulanta. Tipe lungite la soare...cele insotite de vre-un Fat-Frumos il tenteaza pe acesta cu o crema ....cele fara de...isi aranjeaza slipul sau sutienul...e atata superficialitate...s-atatea miscari cu scop precis...
Manat de tristete hotarasc sa parasesc orasul...O sa ma izolez de toti si toate...s-o sa dorm pe pat de flori salbatice, hranindu-ma cu muschi de copac, band apa de izvor...ma vad haiduc...asmutit de mirosul fin al florilor de iasomie?...Ce liniste...Ce rochita frumoasa...Rochita?...ridic privirea si vad...o mica salbatica...cu parul valvoi, incretit din crestetul capului...pielea-i aurita firav era rasfatata de o rochie ce aluneca,usor, pana la genunchi...nu tu zambet prostesc, nu sunet asurzitor de sapaturi in ciment...firul ierbii se juca nastrusnic cu degetele-i nitel iesite din sanda.
-Te simti bine? o voce vidit ingrijorata ma-ntreaba...
Ma trezesc la realitate...si-s lungita ca o nebuna langa semnul "NU CALCATI IARBA! fumati-o". Batranii si-au intrerupt de mult jocul de sah...tipinele trec tac-tac ...chicotind...in aer miroase a iasomie.