Iubire fara forma

Citesc ...pe bloguri..povesti de dragoste in mii si mii de forme si stiluri...invidioasa, oarecum, pe pielea brunetei...pe gatul lung si fin al roscatei,picioarele frumos sculptate ale blondei..ma intorc in timp ...dau ceasul cu patru ani si ceva in urma...

Liceu... primul an ...emotii? nu..indiferenta?!...tristete c-am fost rupta inca o data de taramul visurilor mele ...de bunici, de cataratul in copaci si razboaiele spatiale purtate cu vitejie din ramura unui mar batran.

Intru in clasa pasind greoi ...purtand haine inecate-n must...scanez scurt si fara interes...un ultim loc in ultima banca de la geam...ma uit sec si observ un ciudat,uscat,tuns la unu' cu fatza lunguiata ...m-apropii si detaliile imi sar in ochi...un tricou cu Eminem din care ieseau niste brate caraghios de lungi...blugii albastri se incheiau grosolan cu niste bocanci militaresti...
-E liber?...da din umeri...ii trag o-njuratura-n gand si apoi cu glas tare ma prezint...zambind stupid...imi mormaie un nume...nu deslusec ...imi fac scenarii in gand...daca veneam mai devreme poate reuseam sa stau cu fosta mea colega ...sau poate cu unul din tipii aia dragutzi...
Peste o saptamana...aceeasi banca...discutii filozofice cu Gabi(aflasem intr-un final cum il cheama)...ajungem si pe tarlaua sentimentala ...imi sustine sus si tare ca el pana la 20 de ani nu se indragosteste...ranjind ii spun sa-mi dea si mie codul sursa... poate ma programez si eu sa ma indragostesc la 21...(in gand imi zic :Parca vad ca o sa-i placa de mine...) dicutia aluneca usor ...povestea merge cu pasi inceti pe foile lui de caiet...pline cu stelutzele mele...pe saracul baiat pe care,atunci in gluma, il chinuiam spunandu-i c-o sa-l iau de barbat...pe degetele mele date peste cap si strivite, de zeci de ori, de mainile lui lungi...pe cd-urile cu muzica ...
Un an jumatate...fugise...el era acelasi om straniu pentru care fata reprezenta unealta raului...eu...il luam peste tot...la intalnirile cu iubitii din vremea aia...intalniri intre fete...duminici plictisitoare acasa...nu ma intrebasem de ce simt nevoia sa fie langa mine mereu...nici de ce vine de fiecare data...pana cand intr-una din duminici...dupa una din sedintele de tortura(experimentat masti de fatza si creioane pe little boy)...ma ia taica-miu la o discutie serioasa(probabil socat de rezultatul experimentelor) si ma face cu ou si cu otet...ca nu-i frumos ce fac...e clar ca baiatului ii place de mine daca accepta asa ceva...nu e bine sa te joci cu sentimentele oamenilor...bla bla bla...Mi-am zis ca a inebunit...cum sa-i placa de mine?...adica suntem decat foarte buni prieteni...Dar niciodata nu ma gandisem la altceva...details details...dupa inca jumatate de an imi dau seama ca eram topita dupa tipul caraghios...dupa multele iesiri in oras in care stateam chiar si doua ore privindu-ne sau tinandu-ne de mana...nici unul din noi nu avusese curajul sa faca primul pas...eu de frica sa nu stric o prietenie frumoasa...el de frica sa nu fie respins...asta pana intr-o zi in care luandu-mi inima in dinti am indraznit sa ma avant si sa-l sarut...moment in care a inceput alunecarea in nebunie...nu stiu cum arata ...stiu doar ca simteam ca ma sufoc...o sufocare dulce ...timpul a inceput sa treaca ingrijorator de repede ...ziua era mult prea scurta ...iubeam ...admiram totul ...infricosata...voiam sa-i simt fiecare bataie a inimii... sangele clocotind...sa-l sfasii...buzele mi-erau din ce in ce mai flamande de dragoste ...cu cat stateam mai mult impreuna cu atat voiam mai mult...Traiam totul atat de intens incat credeam c-o sa se sfarseasca tragic ...si totusi au trecut patru ani in care nebunia a mai avut timp sa se tempereze...in care unele urari "de bine" au fost spuse cu voce tare...dar uitate rapid atunci cand mainile se-mbratisau...nu am gatul fin si nici picioare lungi, sculptate ...el nu e cu "barbatul-modern perfect": cu bani,masina,casa, vila...nici caraghiosul pe care-l vedeam la inceput...e frumos...si mai mult decat atat nu reprezinta gloata...e omul meu perfect,iar noi suntem cei ce inca spera la un viitor luminos...